Trecerea în neființă a Eleonorei de Aquitania (1204)
La data de 27 martie, anul 1204, s-a stins din viață Eleonora de Aquitania, o figură emblematică a vremurilor sale, care a dus o viață plină de realizări remarcabile. Născută în Poitiers, Eleonora a fost crescută în tradiția iubirii curtenești, influențată de trubadurii vremii. La Paris, a fost martoră la predicile lui Abélard, Sfântul Bernard și, mai târziu, a ascultat discursurile lui Thomas Becket, aspecte ce i-au modelat viziunea asupra lumii.
Deosebit de frumoasă, dar și uneori în centrul scandalurilor, Eleonora a fost moștenitoarea ducatului Aquitaniei, un teritoriu vast ce acoperea aproximativ un sfert din ceea ce astăzi este Franța. Aquitania era un spațiu cultural distinct, unde se vorbea limba langue d’oc, caracterizată prin utilizarea cuvântului „oc” în loc de „oui”, marcând o identitate puternică și unită.
Eleonora a avut doi soți, amândoi regi influenți. Alături de Ludovic al VII-lea al Franței, a pornit într-o cruciadă, dar aventura a fost marcată de o trădare surprinzătoare: l-a înșelat cu unchiul său, un act controversat, însă întrucât unchiul era căsătorit cu mătușa ei, acuzația de incest a fost infirmată. Cu Henric al II-lea al Angliei, Eleonora a întemeiat dinastia Plantagenet, care a avut un impact considerabil asupra istoriei Angliei timp de peste trei secole.
De-a lungul vieții, Eleonora a adus pe lume zece copii, printre care se număra Richard Inimă-de-Leu, un simbol al curajului în istorie, dar și Ioan, cunoscut ca fiind cel mai detestat rege al Angliei. O nepoată a Eleonorei, Blanche de Castilia, a fost adusă din Spania de către aceasta pentru a se căsători cu regele Franței, la o vârstă destul de fragedă. La 78 de ani, Eleonora a condus apărarea unui oraș asediat, arătându-și determinarea și abilitățile strategice.
Moartea sa, la vârsta onorabilei de 82 de ani, a fost descrisă de cronicarii vremii ca stingerea „ca o lumânare într-o tigvă scobită, când se abate vântul asupra ei”. Această imagine poetică reflectă atât fragilitatea, cât și noblețea vieții sale. Eleonora a fost îngropată în străvechea mănăstire de la Fontevrault, situată frumos în valea Loarei, un loc pe care l-a considerat sacru.
În aceeași zi, în istoria ulterioară, s-au întâmplat evenimente semnificative: în 1306, Robert Bruce a fost încoronat rege al Scoției, iar în 1625, Iacob I a decedat în cabana sa de vânătoare din Essex. Anul 1770 a marcat moartea pictorului baroc Giovanni Battista Tiepolo la Madrid, în timp ce în 1809 s-a născut Georges Eugène, baron Haussman, cunoscut pentru transformările radicale pe care le-a adus Parisului.
