Cosimo de’ Medici: bancherul care a devenit stăpânul Florenței
Pe 27 septembrie 1389 se năștea la Careggi, la periferia Florenței, Cosimo de’ Medici, fiu al lui Giovanni di Bicci de Medici. Avea să devină unul dintre cei mai puternici patricieni și bancheri ai orașului, întemeietorul unei dinastii care avea să dureze două secole.
Familia Medici își revendica descendența dintr-un cavaler pe nume Averado, care ar fi slujit sub împăratul Carol cel Mare în secolul al IX-lea. Potrivit tradiției familiei, Averado ar fi ucis un uriaș care teroriza țăranii din nordul Florenței, iar în luptă ar fi primit trei lovituri de buzdugan. Drept răsplată pentru curajul său, Carol cel Mare i-ar fi permis să poarte pe blazon un câmp de aur cu trei bile roșii, simbolizând urmele loviturilor. Istoricii oferă însă o explicație mai prozaică: cele trei bile ar reprezenta trei monede bizantine, simboluri ale schimbului de bani.
Dovezile istorice sugerează origini mult mai umile. Familia Medici a fost inițial o familie de țărani din Cafaggiolo, Toscana, la 25 de kilometri nord de Florența. În secolul al XII-lea s-au mutat în Florența, iar în câteva sute de ani au devenit una dintre cele mai mari familii de bancheri din oraș.
Tatăl lui Cosimo, Giovanni di Bicci de Medici, provenea dintr-o familie mai puțin înstărită, dar reușise să acumuleze o avere considerabilă și să facă o căsătorie avantajoasă. Sprijinitor al artelor, el a fost unul dintre sponsorii porților Baptisteriului realizate de Ghiberti, deși acestea au fost finalizate abia după moartea sa.
La moartea tatălui său, Cosimo avea patruzeci de ani și era bogat. Calea spre dominația asupra Florenței avea însă să fie dificilă. Familia Albizzi, care conducea orașul, se temea de el și îi invidia averea, astfel că l-a arestat sub acuzația că „încercase să se ridice mai sus decât alții”. Cosimo și-a cumpărat mai întâi viața, apoi libertatea cu averea familiei Medici și a plecat în exil timp de un an. S-a întors pentru a deveni conducătorul orașului și i-a izgonit pentru totdeauna pe Albizzi din Florența.
Era atât de puternic, încât papa Pius al II-lea îl descria ca fiind „rege prin toate, mai puțin prin titlu”. Dincolo de statutul de cel mai bogat și influent bancher al Europei, Cosimo a fost un învățat, unul dintre primii umaniști și unul dintre cei mai eminenți patroni ai artelor din istorie. I-a sprijinit pe Fra Angelico, Donatello, Ghiberti, Filippo Lippi și Gozzoli, l-a încurajat pe Brunelleschi să finalizeze marele dom al catedralei din Florența și a comandat construirea Capelei Medici la Santa Croce și a mănăstirii San Marco. A construit Palazzo Medici și a instaurat dinastia Medici.
Cosimo avea o fire sceptică și un simț al umorului dezvoltat. Pe măsură ce îmbătrânea, devenea tot mai conștient de apropierea morții. Odată, când soția sa l-a întrebat de ce stătea atât de mult timp cu ochii închiși, el i-a răspuns simplu: „Ca să-i obișnuiesc cu întunericul”.
Chinuit de febră, slăbit și suferind de guta moștenită în familie, Cosimo de’ Medici a murit la 1 august 1464, la vârsta de 75 de ani. Cetățenii Florenței, triști dar recunoscători, l-au numit după moarte Pater Patriae, părintele patriei.
