Biserica Domnițelor din Suceava, ctitorie a lui Vasile Lupu din 1643
În centrul municipiului Suceava, în apropierea Curții Domnești de care a aparținut, se află Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, cunoscută și sub denumirile de Biserica Coconilor, Biserica Beizadelelor sau Biserica Domnițelor. Lăcașul ortodox a fost construit în anul 1643 și are hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătorit anual pe 24 iunie. Edificiul a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava în anul 2015.
Urmele unui lăcaș din vremea lui Alexandru cel Bun
Cercetările arheologice au scos la iveală că pe locul bisericii actuale a existat un alt lăcaș de cult, care datează cu siguranță din perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Urmele bisericii din secolul al XV-lea au fost identificate prin săpăturile efectuate în interiorul bisericii de astăzi. În lăcaș se află o piatră pentru păstrat jarul, cu inscripție în litere slavone din anul 1481; pe baza acestei descoperiri, arheologii au presupus că reparațiile bisericii au fost făcute după 1476, an în care orașul Suceava a ars în urma incendiarii lui de către armata turcă condusă de sultanul Mahomed al II-lea.
Cercetările din curtea bisericii
Între anii 1987-1989 au fost întreprinse cercetări arheologice și în curtea Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul”. La circa 6 metri spre sud de aceasta a fost dezvelit un edificiu de piatră cu lungimea de 11,75 metri și lățimea de circa 4,50 metri, situat în afara Curții Domnești. Clădirea cu beci a fost datată „la sfârșitul secolului al XIV-lea (și cel mai târziu în primii ani ai secolului următor)” și a fost funcțională până în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Cele mai vechi descoperiri arheologice certifică existența unui cimitir și, implicit, a Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” în prima jumătate a secolului al XV-lea.
În curtea bisericii a fost descoperit, cu ocazia săpării unui șanț, la 0,60 metri adâncime, un mormânt în care a fost găsită o monedă din aur – o imitație genoveză, din insula Chios, a unui ducat venețian, bătut în numele dogelui Tommaso di Campofregoso (1415-1443). Prezența acestui mormânt, datat în prima jumătate a secolului al XV-lea, pare să indice existența aici a unui cimitir și, implicit, a unei biserici anterioare monumentului din secolul al XVII-lea.
Pisania slavonă de deasupra intrării
Biserica Coconilor a fost zidită în anul 1643, fiind ctitorită de domnitorul Vasile Lupu (1632-1653) cu rol de paraclis al curții domnești. Deasupra ușii de la intrare a fost așezată o pisanie în limba slavonă, cu următorul cuprins: „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, Io Vasile Voievod, Domn al Țării Moldovei, a făcut această biserică unde este hramul Nașterii Sfântului prooroc și înaintemergător și botezător Ioan; și s-a săvârșit în anul 7151 (=1643)”. Pisania are la partea superioară Stema Moldovei flancată de două frunze stilizate.
Edificiul a fost reparat și zugrăvit în anul 1884, cu cheltuiala lui Gheorghe Drîmbei și Dumitru Matasar, și a fost restaurat în perioada 1924-1926 de către Comisiunea Monumentelor Istorice.
O arhitectură zveltă, cu ecouri din secolul al XVII-lea
Biserica este de dimensiuni mici, înaltă și zveltă. Planul amintește de forma arhaică a bisericii de la Lujeni, reluată la începutul secolului al XVII-lea de Biserica Mănăstirii Dragomirna (1602). Lăcașul are plan dreptunghiular, cu o absidă semicirculară spre est (interior și exterior) și un pridvor poligonal la exterior și circular în interior spre vest. Absida altarului este sprijinită în ax de un contrafort. În interior, pronaosul este despărțit de naos prin două coloane octogonale care susțin trei arcaturi.
Naosul este boltit în stil moldovenesc, având deasupra o turlă octogonală supraînălțată pe o bază pătrată și una stelată, ambele prevăzute cu câte un rând de ocnițe. Turla are patru ferestre așezate fiecare într-o nișă dublă, patru contraforturi și un rând de ocnițe la partea superioară. Decorația este caracteristică arhitecturii moldovenești din secolul al XVII-lea, în perioada de dezvoltare sub influența artei muntenești: brâul în „dinți de ferăstrău” de origine munteană înconjoară biserica, separând firidele de la partea inferioară a fațadei de rândul de ocnițe din registrul superior, iar arcaturi oarbe, în acoladă, apar pe aproape tot perimetrul lăcașului, ca la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani (1639).
În partea nordică, biserica este flancată de un turn-clopotniță pe sub care se coboară într-un mic subsol-osuar boltit, aflat sub podeaua naosului, într-un stil asemănător celui de la Biserica Mănăstirii Pângărați (1642). În curte se află o fântână, Șipotul mare, fosta cișmea a curții domnești. În prezent se restaurează pictura interioară a bisericii.
Reper turistic al municipiului Suceava
Biserica Domnițelor rămâne un reper turistic important al municipiului Suceava, alături de alte obiective ale orașului.
