România, administrată după harta din 1968. Analiza pe care se poate baza reorganizarea

X Simona
6 Min Read

România se administrează după o hartă din 1968

România funcționează pe baza unei împărțiri administrativ-teritoriale trasate în februarie 1968, gândită pentru o economie planificată și o populație în creștere. Harta a rămas neschimbată, însă realitățile s-au transformat: populația rezidentă a coborât sub 19,1 milioane de locuitori și scade în opt localități din zece, activitatea economică s-a concentrat în câțiva poli urbani, iar șocurile ultimilor șase ani — pandemia, războiul de la graniță, criza energiei, concurența chineză și clima — rescriu geografia economică a deceniului următor. Numărul unităților administrativ-teritoriale (UAT) a crescut de la 2.942 la 3.181.

Un diagnostic pe date publice pentru toate cele 3.181 de UAT-uri

Funky Citizens publică prima parte a studiului „Reforma arhitecturii administrative a României”. Diagnosticul acoperă toate cele 3.181 de UAT-uri pentru perioada 2016–2025 și este construit exclusiv din date publice: INS, execuțiile bugetare ale Ministerului Finanțelor, bilanțurile firmelor, SICAP, Eurostat și ESPON. Studiul nu propune o hartă nouă, ci reunește informațiile pe care se poate sprijini orice propunere de reorganizare, într-o dezbatere pornită de la un singur criteriu, populația, și de la un singur argument, economiile.

Ce arată datele

Populația a scăzut în 2.490 dintre cele 3.181 de UAT-uri, cel mai puternic în sud, unde în Teleorman scade în 96 din 97 de localități, iar trei sferturi dintre localitățile în creștere se află în jurul marilor orașe. 613 UAT-uri nu mai au populația cerută de lege pentru propriul rang — 441 de comune, 120 de orașe și 52 de municipii —, o cifră care este un minim, nu o listă de desființat.

Majoritatea primăriilor își acoperă salariile, puține și funcționarea: 30,9% dintre UAT-uri nu își susțin nici salariile din venituri proprii, iar doar 462, sub 15%, își pot finanța funcționarea curentă fără transferuri. Costul unui aparat minim, același pentru 100 sau pentru 10.000 de locuitori, se vede în diferențe mari: Bătrâna (Hunedoara) cheltuiește pe personal de 26 de ori mai mult pe locuitor decât Chiajna (Ilfov).

România a ajuns la 77% din PIB-ul mediu european pe locuitor, dar fiecare regiune are o singură locomotivă, 13 județe sunt sub jumătate din media UE, iar șase din opt regiuni se află în „capcana dezvoltării talentelor” identificată de Comisia Europeană. Industria auto a pierdut peste 73.000 de locuri de muncă din 2018, iar cărbunele are un calendar de închidere.

Noul Indice de Capacitate Administrativă găsește 1.411 UAT-uri capabile să fie centrul unei unități comasate, inclusiv 42% dintre comunele de 1.000–3.000 de locuitori. Doar 507 au fost însă capabile în ambele perioade analizate, iar 682 trec testul de investiții doar datorită programelor Anghel Saligny, PNDL și PNRR.

Statul are deja regiuni, dar în opt hărți diferite: dezvoltarea, justiția, finanțele, drumurile, apele, urgențele, energia și statistica au fiecare harta lor regională, cu sedii în 22 de orașe și fără o autoritate aleasă care să răspundă pentru ele. Alinierea lor într-o singură hartă nu cere referendum și nici revizuirea Constituției.

De ce contează acum

Datele nu susțin argumentul economiilor: evaluările reformelor din Danemarca și Țările de Jos au găsit economii mici sau deloc la cheltuielile totale. Argumentul pe care îl susțin datele este capacitatea: de a duce la capăt proiecte, de a ține deschis un serviciu, de a planifica o piață a muncii care trece peste granițele a zece comune. Propunerea Guvernului de comasare voluntară a peste 400 de comune sub 1.500 de locuitori este un început, nu o reorganizare: 120 dintre cele 216 orașe nu mai au populația rangului lor, iar nivelul regional care va planifica fondurile europene nu există juridic.

Calendarul contează. Din 2028, fondurile europene vor veni printr-un singur plan național și regional, iar României i-ar reveni, potrivit propunerii Comisiei, 60,2 miliarde de euro. Planul se scrie acum, iar ce nu intră în el riscă să nu aibă finanțare până în 2035.

„Nu apărăm harta din 1968, dar nici o reformă făcută într-un tabel, cu un prag trasat cu rigla. Datele arată că întrebarea nu este doar câți oameni are o comună, ci dacă există o administrație în stare să aducă școala, medicul și proiectele până la ultimul sat. O reorganizare fără investiții este o tăiere temporară de costuri cu alt nume”, a declarat Elena Calistru, președintele Funky Citizens.

Ce urmează

În lunile următoare, Funky Citizens va publica trei scenarii de reorganizare — demografic, al polilor de creștere și regional. Niciunul nu va fi o listă de desființat, iar toate vor fi judecate după aceeași grilă, publicată deja. Între timp, organizația va merge cu caravanele civice în circa 30 de localități despre care se vorbește fără ca oamenii de acolo să fie întrebați. Funky Citizens nu are un scenariu preferat, ci o preferință: ca decizia să fie luată pe date publice, cu oamenii din localitățile vizate de față.

Share This Article