Bătălia de la Lepanto: Victorie decisivă a flotei creștine împotriva otomanilor în 1571
În anul 1571, într-o duminică, forțele navale ale Spaniei, Veneției și papalității s-au unit pentru a înfrunta flota otomană în bătălia de la Lepanto, un conflict care avea să pună capăt definitiv pericolului expansiunii islamice în Europa. Cele două flote s-au întâlnit în zori, în largul coastei de vest a Greciei.
Armada europeană, formată din 316 nave, depășea numeric flota turcilor, care dispunea de 245 de nave. Totuși, în secolul al XVI-lea, bătăliile navale se câștigau în principal prin utilizarea galerelor cu vâslași, care transportau soldați ce trăgeau asupra navelor inamice și apoi le abordau. Turcii aveau un avantaj semnificativ prin numărul mare de galere.
Flota creștină era comandată de Don Juan de Austria, fiul nelegitim al împăratului Carol Quintul și frate vitreg al regelui Filip al II-lea al Spaniei. Deși avea doar 24 de ani, Don Juan luptase deja cu succes împotriva piraților berberi. Când flotele s-au apropiat, el a ordonat atacul, răspunzând căpitanilor care recomandau prudență: „Domnilor, nu mai e vreme pentru consiliere, ci pentru luptă”.
Bătălia a durat patru ore și nu a fost decisă de galere și soldați, ci de navele creștine — galioane, fregate și goelete puternic înarmate cu tunuri. Puterea de foc superioară a europenilor s-a dovedit decisivă, distrugând trupele inamice și scufundând galerele acestora înainte ca soldații să poată interveni. Când nava sa a fost cucerită, comandantul turc a căzut în genunchi, oferind o recompensă uriașă pentru viața sa, dar un soldat spaniol l-a decapitat, înfingându-i capul în vârful suliței. Aceasta a fost prima dată în istoria navală când corăbiile cu velatură au înlocuit galerele ca armă principală.
La finalul bătăliei, peste 8.000 de creștini își pierduseră viața, în timp ce aproximativ 30.000 de turci fuseseră uciși sau înecați. Circa 15.000 de creștini, sclavi pe galerele turcești, au fost eliberați.
Bătălia de la Lepanto a marcat sfârșitul dominației navale turcești și a distrus mitul invincibilității otomane, creat în timpul domniei lui Soliman Magnificul. A fost, de asemenea, o experiență decisivă pentru un soldat spaniol de 24 de ani, rănit la mâna stângă de un glonț turc. Acesta a abandonat cariera militară, poate crezând că un condei în mâna dreaptă ar putea fi mai puternic decât sabia. Numele lui era Miguel de Cervantes.
Tot la 7 octombrie, de-a lungul istoriei, au avut loc și alte evenimente notabile: în 1769, căpitanul Cook a descoperit Noua Zeelandă; în 1777, revoluționarii americani i-au învins pe britanici în a doua bătălie de la Saratoga; în 1849, scriitorul american Edgar Allan Poe a murit din cauza băuturii; iar în 1900, s-a născut Heinrich Himmler, șef al SS-ului nazist, cel care a organizat lagărele de exterminare hitleriste.
