Alexandru cel Mare învinge perșii la Gaugamela
În ziua de 1 octombrie a anului 331 î.Hr., Alexandru cel Mare a obținut o victorie decisivă împotriva Imperiului Persan în bătălia de la Gaugamela, localizată astăzi în nordul Irakului. Considerat de mulți istorici drept cel mai mare general al Antichității, Alexandru a reușit să distrugă puterea persană într-o singură confruntare majoră.
Alexandru fusese educat de tatăl său, Filip al Macedoniei, și de tutorele său, Aristotel, să privească perșii ca pe dușmani ai grecilor, aceștia invadând și hărțuind Grecia încă din vremea lui Xerxes, cu un secol și jumătate mai devreme. Tânărul rege își dezvoltase însă propriile idei revoluționare: credea cu fermitate în superioritatea civilizației grecești și era convins că are misiunea de a o răspândi în lumea barbară.
După asasinarea tatălui său, Alexandru a moștenit tronul Macedoniei, o armată redutabilă și un plan incipient de a invada Imperiul Persan, care se întindea din Anatolia până în câmpiile Indiei. În primăvara anului 334 î.Hr., a traversat strâmtoarea Dardanele cu aproximativ 50.000 de oameni, dintre care 7.000 de cavaleriști, hotărât să-și înfrângă dușmanul. „Așa cum cerul nu poate avea doi sori, nici pământul nu poate avea doi stăpâni”, declara el.
În trei ani, Alexandru i-a învins pe mulți dintre satrapii împăratului persan Darius al III-lea. Darius a încercat să-l cumpere pe cuceritor, promițându-i teritorii importante și 10.000 de talanți de aur dacă s-ar fi întors în Grecia. Când a auzit oferta, Parmenion, generalul cu cel mai înalt rang al lui Alexandru, i-a recomandat acestuia să accepte, spunând: „Aș accepta, dacă aș fi Alexandru”. Răspunsul lui Alexandru a fost tăios: „Și eu la fel, dacă aș fi Parmenion”.
Nevoit să lupte, Darius a adunat în apropierea orașului Arbela o armată uriașă, estimată la circa 200.000 de oameni, care includea care de luptă cu lame la roți și cel puțin 15 elefanți. Împăratul a ales cu atenție terenul: câmpia de la Gaugamela, ideală pentru cavalerie și care de luptă. Pentru a-și asigura victoria, a ordonat tăierea copacilor și nivelarea terenului, pentru ca forța sa superioară numeric să poată înconjura mai ușor armata greacă.
Când Alexandru a ajuns în fața câmpiei, generalii săi s-au grăbit să intre în luptă. El a poruncit însă trupelor să se odihnească peste noapte, dând impresia că atacul este iminent, pentru a-l determina pe Darius să-și țină oamenii treji toată noaptea. Până dimineața, perșii erau deja epuizați.
Odată începută bătălia, cavaleria persană a avansat, lăsând o breșă prin care Alexandru și-a condus călăreții direct spre Darius. Când împăratul a fugit, Alexandru și-a îndreptat forțele spre flancul inamicului, atacându-l și declanșând destrămarea armatei persane. Estimările privind victimele diferă, dar perșii au suferit pierderi grele, probabil în jur de 40.000 de morți, în timp ce doar câteva sute de soldați greci au murit.
După bătălie, Alexandru l-a urmărit pe Darius, dar înainte de a-l prinde, împăratul a fost ucis de unul dintre generalii săi. Victoria de la Gaugamela i-a oferit lui Alexandru controlul asupra celui mai mare imperiu cunoscut lumii până atunci. Un rezultat poate chiar mai important a fost răspândirea valorilor grecești și a concepției sale, unică în epocă, potrivit căreia oamenii buni de pretutindeni, greci sau barbari, ar trebui să se unească pentru a conduce lumea spre binele omenirii.
