Bătălia de la Salamina: Victoria care a salvat civilizația occidentală
În anul 480 î.Hr., regele persan Xerxes a pornit un război de cucerire împotriva Greciei, după ce orașele-stat grecești au refuzat să i se supună. Potrivit istoricului Herodot, armata persană număra peste 2,6 milioane de oameni, deși istoricii moderni apreciază că cifra reală se apropia de 200.000. Pentru a traversa Hellespontul, Xerxes a construit două poduri de vase, iar după ce acestea au fost distruse de o furtună, a ordonat pedepsirea mării cu trei sute de lovituri de bici, aruncând în apă o pereche de cătușe.
În ciuda ligii defensive formate de orașele grecești, perșii au înaintat. În august 480 î.Hr., i-au înfrânt pe spartani la Termopile, deschizând calea spre Atena, care fusese abandonată, cu excepția Acropolei. Fortăreața a căzut la scurt timp, toți apărătorii fiind uciși.
Generalii greci s-au adunat în consiliu pentru a decide tactica. În timp ce unii doreau retragerea spre Corint, generalul atenian Temistocle a susținut vehement o confruntare navală. După dispute îndelungate, acesta a reușit să impună planul său, amenințând că își va retrage corăbiile și oamenii dacă nu i se acceptă strategia.
Pe 22 septembrie, Temistocle a recurs la un gest îndrăzneț: a trimis un sclav cu un mesaj secret către Xerxes, prin care îl informa că grecii sunt dezuniți și că o atac imediat ar aduce o victorie rapidă. Xerxes, care aflase deja de la spionii săi despre discordia din tabăra greacă, a crezut mesajul și a lansat atacul. Astfel, grecii nu au mai avut de ales și au fost obligați să lupte.
Planul lui Temistocle era să atragă flota persană în strâmtoarea îngustă dintre Pireu și Salamina, unde superioritatea numerică a dușmanului nu putea fi folosită. Cele 1.000 de galere ale lui Xerxes au căzut în capcana întinsă de greci. Potrivit lui Herodot, Temistocle a amânat acțiunea finală până când a apărut o briză puternică dinspre larg, care a provocat valuri înalte în strâmtoare — periculoase pentru corăbiile înalte și greoaie ale perșilor, dar lipsite de risc pentru navele cu coca plată ale grecilor.
Lupta a durat șapte ore. Triremele grecești au rupt vâslele galerelor dușmane, le-au izbit în plin și le-au abordat. La căderea serii, 300 de corăbii persane erau scufundate, față de doar 40 pierdute de greci. Xerxes a urmărit bătălia de pe uscat, așezat pe un tron de aur pe un promontoriu. În timp ce navele sale se scufundau, aliata sa Artemisia, regina din Halicarnas, a atacat și a scufundat o triremă inamică, moment la care regele ar fi exclamat că bărbații săi au devenit femei, iar femeile, bărbați.
Înfrânt și temându-se să nu rămână blocat în Grecia, Xerxes s-a retras în grabă în Persia, lăsându-și armata să continue lupta pe uscat. În august anului următor, această armată a fost distrusă în bătălia de la Plataea.
Victoria de la Salamina a pus capăt amenințării persane pentru un secol și jumătate, până când Alexandru cel Mare avea să cucerească definitiv Imperiul Persan în anul 331 î.Hr. Mai mult, i-a salvat pe greci de despotismul oriental, permițându-le să își dezvolte sistemele democratice și idealurile filosofice care au marcat civilizația occidentală. Istoricul Will Durant a sintetizat importanța acestei bătălii: „A făcut Europa posibilă.”
Tot pe 23 septembrie sunt marcate și alte evenimente istorice: în 63 î.Hr. s-a născut împăratul roman Augustus; în 1779, corabia americană Bon Homme Richard l-a capturat pe britanicul Serapis; în 1938, premierul britanic Neville Chamberlain a zburat la München pentru o întâlnire cu Hitler; iar în 1939 a murit Sigmund Freud, părintele psihanalizei.
