Asediul Vienei din 1683: victoria care a oprit expansiunea otomană în Europa
În vara anului 1683, o armată otomană de aproximativ un sfert de milion de soldați a pus sub asediu capitala imperială Viena. Timp de două luni, artileria marelui vizir Kara Mustafa a bombardat zidurile orașului, iar fortificațiile exterioare fuseseră deja capturate. Turcii săpau tuneluri pentru a slăbi zidurile interioare, iar căderea Vienei părea iminentă.
În ciuda situației critice, marele vizir a ignorat semnalele care indicau apropierea unei armate de ajutor. Regele Poloniei, Ion Sobieski, venise în sprijinul Vienei în schimbul unor subsidii importante din partea papei Alexandru al VIII-lea și făcuse joncțiunea cu forțele austriece comandate de Carol de Lorena. Ca emisar al papei, era prezent și călugărul capucin Marco d’Aviano, cu misiunea de a asigura cooperarea dintre comandanții creștini.
Bătălia decisivă din 12 septembrie
În zorii zilei de 12 septembrie, aproximativ 80.000 de soldați creștini au lansat atacul împotriva forțelor otomane. Lupta a durat circa 15 ore, iar spre seară o șarjă a cavaleriei poloneze a rupt liniile inamice. Invadatorii au fost nevoiți să abandoneze tunurile, depozitele de alimente și o parte importantă din provizii pe câmpul de luptă.
În raportul trimis papei, regele polonez a parafrazat celebra formulă a lui Caesar: „Am venit, am văzut, Dumnezeu a învins”. Resturile armatei otomane s-au retras prin Ungaria spre Turcia. Kara Mustafa a ajuns doar până la Belgrad, unde a fost executat la ordinul sultanului, după aflarea veștii înfrângerii.
Viena a fost salvată, iar dominația otomană în Balcani a fost puternic zguduită. Printre tinerii care au luat parte la luptă se număra și Eugen de Savoia, pe atunci în vârstă de 19 ani, care avea să devină unul dintre cei mai importanți generali ai Sfântului Imperiu Roman.
Originea croasantului și a cappuccino-ului
Victoria de la Viena este legată și de două produse gastronomice cunoscute astăzi în întreaga lume. Patiserii vienezi au creat un corn răsucit în forma semilunii de pe steagul otoman, numit Kipfel, termenul german pentru semilună. Produsul s-a bucurat de popularitate imediată în Viena, iar în 1770 Maria Antoaneta, fiica împărătesei Maria Tereza a Austriei, l-a introdus în Franța odată cu căsătoria sa cu viitorul Ludovic al XVI-lea. Astăzi este cunoscut sub denumirea franceză de croissant.
A doua creație are legătură tot cu proviziile abandonate de turci în timpul retragerii, printre care se afla și o cantitate importantă de cafea. Considerând băutura prea amară, soldații creștini au îndulcit-o cu lapte și miere, potrivit unei tradiții chiar la sugestia călugărului Marco d’Aviano. Culoarea băuturii amintea de veșmântul călugărului, astfel că aceasta a primit numele de cappuccino, în onoarea Ordinului Capucin. Marco d’Aviano a fost beatificat în anul 2003.
