Preafăcătorul Părinte Patriarh Teoctist, omagiat la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava
La împlinirea a 19 ani de la trecerea în veșnicie a Preafăcătorului Părinte Patriarh Teoctist, Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, un important așezământ monahal care adăpostește cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, a fost locul unde s-a desfășurat o slujbă solemnă de pomenire. Această ceremonie a reunit credincioși care au dorit să aducă un omagiu celui care a păstorit cu devotament Biserica Ortodoxă Română timp de 21 de ani, între anii 1986 și 2007. Cu ocazia acestui moment de reculegere, s-a evidențiat dragostea și gratitudinea pe care generația actuală o poartă înaintașilor, vrednicilor ierarhi ai Bisericii lui Hristos.
Slujba a fost oficiată cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, având loc la altarul de vară al catedralei, unde un sobor de preoți și diaconi, condus de arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale, a pregătit un moment liturgic emoționant. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu”, aducând astfel un plus de solemnitate acestei ceremonii. La finalul slujbei, arhid. Vasile Demciuc, consilier al Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură Bisericească, a susținut un discurs în care a evocat trăsăturile remarcabile ale personalității Preafericitului Teoctist și impactul său asupra comunității.
„Părintele Patriarh Teoctist a fost un ierarh evlavios și harnic, care a răspândit lumina lui Hristos în jurul său. Activitatea sa a fost marcată de fapte de iubire milostivă și smerită, demonstrându-se întotdeauna alături de semenii săi în momentele de dificultate”, a spus arhid. Vasile Demciuc. Cu un parcurs impresionant, Părintele Teoctist a rămas viu și prezent printre credincioși prin faptele sale.
Născut pe 7 februarie 1915, în localitatea Tocileni, județul Botoșani, Preafericitul Teoctist, pe numele său de botez Toader, a fost al zecelea copil într-o familie numeroasă. La 6 august 1935, a primit călugăria la Mănăstirea Bistrița, adoptând numele Teoctist. A fost un dedicat student la Facultatea de Teologie din București în perioada 1940-1944. După hirotonia sa întru arhiereu în 1950, a îndeplinit diverse funcții importante, contribuind la dezvoltarea și consolidarea Bisericii Ortodoxe Române, atât pe plan național, cât și internațional.
Cu o carieră de peste 45 de ani în arhierie, Preafericitul a fost un lider vizionar, care a susținut proiecte de restaurare a monumentelor de artă bisericească și a înființat numeroase centre social-filantropice pentru persoanele vulnerabile. De asemenea, a încurajat publicarea de lucrări teologice menite să îmbogățească înțelegerea și practica credinței.
Teoctist Arăpașu a ocupat tronul patriarhal după trecerea în neființă a Preafericitului Iustin Moisescu, ghidând cu înțelepciune și răbdare comunitatea ortodoxă română din 19 noiembrie 1986 până în 30 iulie 2007, data trecerii sale la cele veșnice, la vârsta de 93 de ani.
