Mihai I, ultimul rege al României, s-a născut la 25 octombrie 1921
Mihai I, rege al României, s-a născut la 25 octombrie 1921, la Castelul Peleș din Sinaia, fiul principelui Carol și al principesei Elena a Greciei. Pregătirea teoretică i-a fost asigurată de personalități marcante ale învățământului românesc, precum istoricul Nicolae Iorga și geograful Simion Mehedinți.
La 31 decembrie 1925, Consiliul de Coroană convocat de regele Ferdinand la Castelul Peleș a aprobat, cu majoritate de voturi, hotărârea lui Carol, moștenitorul tronului și tatăl lui Mihai, de a renunța la tron. Comunicatul emis anunța „proclamarea Alteței Sale Regale Principele Mihai ca moștenitor al Tronului”. Mihai avea atunci doar patru ani.
Doi ani mai târziu, după moartea regelui Ferdinand, la 20 iulie 1927, Mihai a fost proclamat rege. Fiind minor, s-a aflat până la majorat sub tutela unei Înalte Regențe, formată din principele Nicolae, Miron Cristea, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și Gheorghe Buzdugan, prim-președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Revenirea lui Carol al II-lea și detronarea lui Mihai
Trăind la Paris sub numele de Caraiman, principele Carol și-a exprimat tot mai insistent dorința de a reveni în țară. La 6 iunie 1930 a aterizat pe aeroportul Băneasa, iar la 8 iunie Parlamentul l-a proclamat rege sub titulatura Carol al II-lea. Actul a însemnat detronarea lui Mihai, căruia i s-a conferit titlul de „Mare Voievod de Alba Iulia”. Carol al II-lea a ocupat tronul până la 6 septembrie 1940, când a fost silit să abdice în favoarea fiului său. În aceeași zi, tânărul rege de 19 ani a depus jurământul în fața generalului Ion Antonescu, a patriarhului Nicodim și a lui Dimitrie Lupu.
Actul de la 23 august 1944
În vara anului 1941, la 22 iunie, România, aliata Germaniei, a intrat în război împotriva URSS. După recuperarea Basarabiei, a Bucovinei și a Ținutului Herța, liderii partidelor politice au respins ideea continuării războiului alături de Germania, atitudine îmbrățișată și de monarh. Regele Mihai, împreună cu politicieni patrioți, a elaborat planul scoaterii României din alianța cu Germania. În noaptea de 23 august 1944, la ora 22:20, a adresat poporului o Proclamație prin care anunța întoarcerea armelor împotriva Germaniei și participarea României la război alături de SUA, Marea Britanie și URSS. Suveranul l-a numit pe generalul Constantin Sănătescu președinte al Consiliului de Miniștri. Pentru curajul dovedit, regele Mihai a fost decorat de URSS cu ordinul „Victoria” și de guvernul american cu Legiunea Meritului în grad de Mare Comandor.
Abdicarea forțată și exilul
Ocuparea țării de armata sovietică și instalarea unui guvern pro-sovietic au redus prerogativele constituționale ale regelui. Scenariul abdicării forțate, coordonat de sovietici, a fost înfăptuit la 30 decembrie 1947, când Gheorghe Gheorghiu-Dej și dr. Petru Groza l-au silit pe rege să semneze actul de abdicare. La 4 ianuarie 1948, regele Mihai, împreună cu mama sa, regina Elena, și cu colaboratori devotați, a părăsit România. La 10 iunie 1948 s-a căsătorit cu Ana de Bourbon-Parma, prințesă de Danemarca. Au cinci fiice: Margareta (n. 1949), Elena (n. 1950), Irina (n. 1953), Sofia (n. 1957) și Maria (n. 1964).
Revenirea în țară după 1989
După Revoluția din decembrie 1989, regele Mihai a solicitat în mai multe rânduri, fără succes, permisiunea de a reveni în țară. În aprilie 1992, împreună cu regina Ana, a efectuat prima vizită în țara natală. În 1996, guvernul Ciorbea a anulat decizia din 1948 prin care i se retrăsese cetățenia română. A revenit din exil în februarie 1997, redobândind cetățenia. În decembrie 1997 a anunțat trecerea drepturilor și prerogativelor regale către principesa Margareta. În decembrie 2000 i s-a restituit castelul de la Săvârșin și a primit dreptul de folosință asupra Palatului Elisabeta. În 2002 a efectuat un turneu în mai multe state europene pentru susținerea aderării României la NATO. La împlinirea a 90 de ani, în noiembrie 2011, Parlamentul l-a omagiat în cadrul unei ședințe solemne.
