Revoluția din Octombrie: cum au pus bolșevicii mâna pe putere în Rusia, în 1917
În urmă cu peste un secol, pe 7 noiembrie 1917, a avut loc unul dintre cele mai improbabile evenimente din istorie: bolșevicii au preluat controlul asupra guvernului Rusiei la Sankt-Petersburg, într-o lovitură care s-a desfășurat aproape fără vărsare de sânge. Dimineața, la ora 10, un mesaj compus de Lenin cu doar câteva minute înainte anunța: „CĂTRE CETĂȚENII RUSIEI! Guvernul provizoriu a fost destituit…”
Ce s-a întâmplat însă în timpul nopții nu a fost o răscoală glorioasă a muncitorilor, nici lupte de stradă și nici un asalt de tipul celui asupra Bastiliei. A fost o lovitură discretă, executată atât de silențios încât aproape nimeni nu i-a opus rezistență și doar câțiva au conștientizat că avusese loc. Bolșevicii au preluat controlul pur și simplu intrând în sedii și înlocuindu-i pe cei aflați la serviciu: oficiile poștale, gările, băncile, podurile și centrele de comunicații și-au schimbat responsabilii fără niciun foc de armă. Când a venit dimineața, doar Palatul de Iarnă mai rămăsese sub controlul prim-ministrului Aleksandr Kerenski și al guvernului provizoriu.
Kerenski și-a lăsat cabinetul în urmă și a plecat din Sankt-Petersburg cu mașina, deghizat, în căutare de trupe care să apere guvernul. La Pskov a convins câteva unități de cazaci din Corpul III de Cavalerie să îl însoțească, însă, când soldații au aflat că nicio altă unitate nu li se va alătura, l-au părăsit la două ore distanță de capitală.
Fără suficiente trupe pentru a cuceri Palatul de Iarnă, deși acesta era slab apărat, bolșevicii au ordonat artileriei Fortăreței Petru și Pavel să tragă asupra clădirii. Din 35 de obuze trase, doar două și-au atins ținta, provocând pagube minore. „Asaltul” asupra Palatului, descris ulterior de istoricii bolșevici drept momentul epic al unei mari revolte populare, a avut loc în acea noapte abia după ce majoritatea apărătorilor descurajați – cadeți aflați încă la vârsta adolescenței –, simțind că întăririle nu vor veni, au fugit pe furiș. Potrivit istoricului George Kennan, acest lucru s-a întâmplat pentru că „cineva lăsase din neatenție ușa din spate deschisă”.
Evenimentul este cunoscut drept Revoluția din Octombrie deoarece în Rusia se mai folosea calendarul pe stil vechi, cel iulian. În capitală, prima zi a luptei pentru putere s-a încheiat cu succes pentru bolșevici, chiar dacă nu eroic. În alte locuri lucrurile nu au fost la fel de simple: acolo unde existau forțe de rezistență, acestea au învins de cele mai multe ori, însă autoritățile civile sau militare nu au fost prea hotărâte să se salveze.
Astfel, improbabilul a devenit realitate. În câteva săptămâni, în majoritatea orașelor din centrul Rusiei, bolșevicii – cu doar 25 000 de membri în toată țara – puseseră mâna pe putere în numele a 100 de milioane de ruși, dintre care majoritatea nu auziseră vreodată de ei. Nimeni nu a plâns sfârșitul guvernului provizoriu, care ajunsese la putere în vremuri nesigure, în vidul lăsat de căderea monarhiei în februarie și nu reușise să guverneze o Rusie devenită greu de controlat din cauza problemelor aduse de război, sărăcie, inflație, greve și revolte.
Un martor ocular al evenimentelor a fost John Reed, care a relatat mai târziu în „Zece zile care au zguduit lumea” cum se simțise în dimineața următoare: „Acum mai era de cucerit Rusia cea mare și apoi lumea întreagă. Avea Rusia să îi urmeze și să se ridice? Și lumea – ce se va întâmpla cu ea? Popoarele se vor ridica și ele, ca o maree roșie mondială? Deși era 6 dimineața, noaptea era încă apăsătoare și rece. Se zărea doar o paloare ușoară, nepământeană care se furișa pe străzi estompând focurile de veghe, umbra unui teribil răsărit cenușiu care se întindea peste Rusia.”
