Gustav Adolf, încoronat rege al Suediei la doar 16 ani
La 12 noiembrie 1611, Gustav Adolf a fost încoronat rege al Suediei la vârsta de doar 16 ani, moștenind tronul și o serie întreagă de probleme de la tatăl său, regele Carol al IX-lea. Acesta din urmă uzurpase tronul nepotului său și ajunsese să fie considerat un tiran de către supuși, fiind descris ca irascibil, obscen și vicios. Mai grav, până la moartea sa, Carol al IX-lea implicase Suedia în trei războaie simultane, împotriva Rusiei, a Poloniei și a Danemarcei.
Un parteneriat de guvernare și reforme interne
Din această moștenire dificilă a răsărit totuși unul dintre cei mai mari regi ai Suediei. Noul monarh a construit un parteneriat remarcabil cu cancelarul său, Axel Oxenstierna. Împreună, cei doi au reformat guvernul suedez și au avut un impact profund asupra întregii Europe de Nord, prin implicarea decisivă a Suediei în Războiul de Treizeci de Ani.
Gustav Adolf a încheiat mai întâi războaiele moștenite de la tatăl său, în mare parte prin diplomație, dar și, ocazional, prin forța armelor. Totodată, a învățat arta războiului, devenind ulterior cel mai remarcabil general european din generația sa. Pe plan intern, regele și cancelarul său au modernizat radical guvernul, făcându-l mai eficient decât oricare altul din Europa. Prin farmecul său, prin bunul-simț și prin beneficii economice concrete, Gustav Adolf a convins nobilimea suedeză să slujească națiunea, chiar dacă aceasta ar fi însemnat pierderea unora dintre cele mai vechi privilegii. De asemenea, a reformat complet sistemul de educație al țării, susținând universitățile și creând efectiv un sistem nou și îmbunătățit de educație secundară.
Intervenția în Războiul de Treizeci de Ani
Deși încheiase războaiele moștenite, un nou conflict, mult mai amplu, a izbucnit în 1618: Războiul de Treizeci de Ani, declanșat atunci când împăratul Sfântului Imperiu Roman, Ferdinand al II-lea, a încercat să înăbușe Reforma protestantă în principatele germane. Timp de 12 ani, Gustav Adolf a observat și a așteptat, sperând fără îndoială într-o reușită a protestanților, speranță care nu s-a materializat niciodată.
Până în 1630, cauza protestanților părea pierdută, deoarece Wallenstein, marele general al lui Ferdinand, repurta victorie după victorie. Când Gustav Adolf a intervenit în cele din urmă, a lansat un atac îndrăzneț prin nordul Germaniei, trecând în viteză prin Frankfurt și Mainz. În același an, Ferdinand făcuse marea greșeală de a-l înlocui pe Wallenstein cu contele Johann von Tilly, un soldat foarte capabil, dar care nu era de talia unui geniu militar precum Gustav Adolf.
Victorii la Breitenfeld și Lützen
În septembrie 1631, cele două armate s-au întâlnit la Breitenfeld, unde suedezii au nimicit complet forțele imperiale. Armata suedeză a trecut apoi ca o vijelie prin Bavaria, cucerind München, Augsburg și Nürnberg. La doar un an după Breitenfeld, în noiembrie 1632, Gustav Adolf a învins un Wallenstein rechemat sub arme la Lützen, deși curajosul rege suedez a fost ucis în bătălie. El murea cu doar o lună înainte de a împlini treizeci și opt de ani.
Deși Războiul de Treizeci de Ani a continuat alți 16 ani, în timpul ultimilor doi ani din viața sa, Gustav Adolf a salvat cauza Reformei protestante, cu ramificațiile care există încă și astăzi, după aproape patru secole.
