Congresul de la Viena: ziua în care Europa a fost reașezată pe hartă
La 15 septembrie 1814, Viena a devenit centrul diplomatic al lumii. Orașul de pe Dunăre, cu o istorie ce mergea înapoi până în perioada romană, când purta numele de Vindobona, găzduia deschiderea oficială a Congresului de la Viena, o adunare menită să restabilească pacea și echilibrul puterilor în Europa după războaiele napoleoniene.
De-a lungul secolelor, Viena fusese capitala habsburgică a Sfântului Imperiu Roman și fusese asediată de trei ori de turci. Napoleon zdrobise armata austriacă la Wagram, intrase triumfător în oraș și îl obligase pe împăratul Austriei să îi dea de soție pe fiica sa. Însă niciodată în istoria sa bogată Viena nu fusese atât de mult centrul evenimentelor precum în acea zi de toamnă a anului 1814.
Congresul a fost găzduit de împăratul Franz Joseph al II-lea al Austriei, cu costuri care, la valoarea actuală, s-ar ridica la aproximativ 50 de milioane de dolari. Evenimentul a reunit un țar, trei regi, 11 prinți și peste 90 de ambasadori și miniștri plenipotențiari, fiind probabil cea mai mare adunare a puterilor politice din istorie.
Printre participanți s-au numărat Castlereagh din Marea Britanie, ducele de Wellington, ministrul de Externe rus Nesselrode și doi dintre cei mai abili diplomați ai secolului al XIX-lea: Talleyrand, reprezentând monarhia restaurată a Franței, și Metternich, ministrul de Externe al Austriei. Cei doi aveau multe în comun, inclusiv faptul că deveniseră prinți, iar relațiile lor personale și familiile apropiate au contribuit la o colaborare eficientă.
Congresul s-a întins pe șase luni și a fost marcat de o succesiune strălucită de evenimente mondene, inclusiv un concert în care Beethoven a dirijat propria Simfonia a VII-a. Memorabil a rămas însă mai ales prin seria nesfârșită de baluri, ceea ce a inspirat celebra expresie a prințului de Ligne: „Le congrès ne marche pas, il danse” („Congresul nu merge, dansează”).
În ciuda atmosferei mondene, Congresul de la Viena și-a atins scopul declarat: stabilirea frontierelor Europei și instaurarea unei păci care a durat aproape patru decenii, până la Războiul Crimeii. Majoritatea frontierelor stabilite în 1815 au rămas valabile aproape un secol, până la Primul Război Mondial.
