Moartea lui Frederic cel Mare
Frederic cel Mare, una dintre figurile emblematice ale istoriei Prusiei, a decedat în dimineața zilei de 17 august 1786, în palatul său de la Sanssouci, situat la Potsdam, lângă Berlin. La momentul morții, regele avea 74 de ani, dintre care 46 i-a petrecut pe tron. Personalitatea sa complexă a fost definită de o cultivare intelectuală desăvârșită, fiind în același timp un talentat muzician și poet. De-a lungul întregii sale vieți, Frederic a fost un om cu principii stricte: nu fuma, nu bea și avea o atitudine distantă față de femei, inclusiv soția sa, pe care a neglijat-o profund.
A existat speculații cu privire la orientarea sa sexuală, unii istorici considerând că ar fi putut fi homosexual. Cu toate acestea, profilul său psihologic relevă un caracter cinic și detașat, lipsit de empatie față de cei din jur. Un contemporan al său a menționat cu dispreț că „nici măcar nu are inimă”. Deși era de origine germană, Frederic prefera să comunice în limba franceză, ceea ce reflectă influențele culturale ale vremii. Cea mai notabilă calitate a lui Frederic a fost abilitățile sale militare extraordinare.
În contextul Războiului de Șapte Ani, Prusia s-a confruntat cu o agresiune din partea unor puteri majore precum Austria, Franța și Rusia. Un alt lider militar de marcă, Napoleon, a evidențiat contribuția decisivă a lui Frederic, afirmând că „nu armata prusacă a apărat Prusia timp de șapte ani împotriva celor mai puternice trei națiuni ale Europei, ci Frederic cel Mare”. Sub conducerea sa, Prusia a confirmat statutul de mare putere europeană și a asigurat rădăcinile dinastiei Hohenzollern, care a domnit în Germania până la prăbușirea acesteia la sfârșitul Primului Război Mondial.
Moartea sa a fost anticipată, iar în ultimele sale clipe, Frederic a avut o discuție tăcută cu valetul său, Strutzki, exprimându-și convingerea că „am trecut muntele, de-acum o să fie mai bine”. Deși planificase să fie înmormântat în palatul său preferat, moștenitorii săi au decis să-l îngroape la Biserica Garnizoanei din apropiere, refuzând dorința sa exprimată. Pe soclul unei statui pe care o dorea în palatul său, el a dorit ca inscripția să recite: „Quand je serai là, je serai sans souci” (Când mă voi afla acolo, voi fi fără griji).
Un detaliu interesant în legătură cu moartea lui Frederic este admiratia manifestată față de el de către Adolf Hitler, care, aproape două secole mai târziu, a ales să folosească portretul său ca simbol al puterii germane, îl agățase pe un zid al buncărului său din Berlin. Această reverență indică influența durabilă pe care Frederic cel Mare o are asupra imaginii națiunii germane în istorie.
Pe 17 august, ziua morții lui Frederic cel Mare, au avut loc și alte evenimente istorice semnificative, inclusiv nașterea legendarului colonist american Davy Crockett în 1786, moartea romancierului francez Honoré de Balzac în 1850, și descoperirea aurului în Yukon, Canada, în 1896, ceea ce a dus la celebra Goana după Aur din Klondike.
Criticul de teatru Geo Alupoae reflectează asupra importanței și complexității vieții lui Frederic cel Mare, subliniind impactul său asupra dezvoltării geopolitice a Europei și moștenirea culturală bogată lăsată în urma sa.
