Commodus, împăratul care a transformat Roma într-un imperiu al exceselor
În martie 180 d.Hr., tânărul Commodus, în vârstă de doar 18 ani, se afla pe frontul dunărean alături de tatăl său, împăratul Marc Aureliu. Când acesta din urmă a murit de ciumă, Commodus a devenit cel mai puternic om al imperiului. După pregătirile funerare și zeificarea tatălui său, tânărul împărat a parcurs fără grabă peste 1.100 de kilometri până la Roma, împreună cu trupele sale, pentru a prelua controlul asupra guvernării.
Intrarea sa în Orașul Etern, consemnată la 22 octombrie 180 d.Hr., a fost una triumfală și spectaculoasă. Commodus avea să conducă Roma pentru următorii 12 ani, punând capăt unei perioade de 83 de ani de pace și prosperitate sub cei cinci împărați considerați buni: Traian, Hadrian, Antoninus Pius, Lucius Verus și Marc Aureliu.
De la un început promițător la excese și megalomanie
Inițial, Commodus a fost un conducător generos și capabil, însă în numai cinci ani au început să se manifeste semnele unei tulburări care avea să-l mistuie. A adoptat un stil de viață depravat, cu cheltuieli uriașe, orgii cu un harem de 300 de femei și 300 de bărbați și o viață trăită în lux extrem.
Lipsa banilor a fost rezolvată prin executarea senatorilor bogați sub acuzații false de trădare și confiscarea averilor acestora. În anul 186 a executat un ministru pentru a face pe placul armatei, iar trei ani mai târziu a permis gloatei romane să linșeze un alt demnitar.
Puterea nelimitată i-a alimentat megalomania. A schimbat numele Romei în Colonia Commodiana și a redenumit lunile după numeroasele nume pe care și le atribuise: Lucius, Aelius, Aurelius, Commodus, Augustus, Herculeus, Romanus, Exsuperatorius, Amazonius, Invictus, Felix și Pius. De asemenea, a dat ordin ca fiecare cetățean roman să poarte numele de Commodianus.
Împăratul care se credea Hercule
Commodus a ajuns să creadă că este întruchiparea lui Hercule. Îmbrăcat într-o blană de leu și cu o bâtă în mână, a început să participe la lupte de gladiatori, atât împotriva oamenilor, cât și a animalelor. Istoricul Herodian nota că își învingea adversarii cu ușurință, rănindu-i doar, pentru că toți i se supuneau — nu pentru că ar fi fost un gladiator autentic.
Dio Cassius relatează că împăratul a omorât cinci hipopotami într-o singură luptă și a ucis elefanți, rinoceri, leoparzi, lei și cerbi, doborându-i dintr-o singură lovitură. De asemenea, ar fi decapitat mii de struți cu săgeți cu vârf în formă de semilună, în timp ce mulțimea aclama păsările fără cap care alergau prin amfiteatru.
Convins că este cel mai bun gladiator roman, Commodus a obligat asociația gladiatorilor să-i plătească un milion de sesterți de fiecare dată când apărea în arenă. Nu tolera nicio concurență și a ucis un alt gladiator doar pentru modul deosebit în care acesta învinsese un leu cu o suliță. Aceste spectacole au scandalizat poporul roman și au oripilat Senatul, întrucât arena era destinată de obicei criminalilor condamnați și altor marginali ai societății.
Sfârșitul unei tiraniei
Autoritatea împăratului era tot mai contestată, iar senatorii și membrii casei imperiale trăiau cu teamă pentru viețile lor. În cele din urmă, s-a pus la cale un complot: șambelanul, prefectul pretorian și concubina preferată a împăratului, Marcia, au jurat să-l înlăture.
În ultima zi a anului 192, Marcia i-a strecurat otravă în vin, însă stomacul slăbit al lui Commodus a respins toxina. Conspiratorii au chemat atunci un luptător profesionist pe nume Narcissus, care l-a strangulat pe împărat în baie. Senatorii, bucuroși de sfârșitul neașteptat al tiraniei, i-au scos numele din toate documentele oficiale și au ordonat distrugerea tuturor statuilor sale.
