Roșia Montană: casă istorică redeschisă și capelă salvată cu ajutorul voluntarilor
În Piața Centrală din Roșia Montană, o casă din secolul al XIX-lea a fost restaurată și redeschisă vizitatorilor. Lucrările au inclus consolidarea zidăriei, recuperarea fațadei și repararea tâmplăriilor, cu sprijinul arhitecților, studenților și voluntarilor. Spațiul amenajat funcționează astăzi ca bistro, unde vizitatorii pot lua masa și pot afla informații despre trasee și obiective locale.
Povestea casei deschide cel de-al șaselea episod al seriei „Cine ascultă o casă?”, disponibil din joi, 5 noiembrie 2026, pe canalul de YouTube Cronicari Digitali. Documentarul urmărește legătura dintre restaurare și folosirea patrimoniului, de la casa cu spații comerciale din piață până la baza de lucru a voluntarilor din Casa parohială unitariană, capela din cimitirul romano-catolic și lapidariumul Muzeului Mineritului.
Casa nr. 324 și campaniile „Adoptă o Casă”
Casa nr. 324, construită în 1867 ca locuință cu spațiu comercial, păstrează rolul pieței în viața târgului minier. Înaintea lucrărilor, infiltrațiile și intervențiile nepotrivite afectaseră zidăria și spațiile interioare. Campaniile programului „Adoptă o Casă” au inclus consolidarea unui arc, înlocuirea unei plăci de beton cu un planșeu tradițional din lemn, repararea tâmplăriilor și refacerea fațadei cu mortar de var. Proprietarul spațiului descrie colaborarea cu Asociația ARA și hotărârea de a reface întreaga fațadă.
Capolna, o clădire cu probleme structurale
Capela din cimitirul romano-catolic, cunoscută drept Capolna, este ridicată deasupra unei cripte boltite și a fost folosită în trecut pentru activități ale școlii confesionale. Dimensiunile sale mici ascundeau probleme structurale importante, cu fisuri în zona altarului, degradări ale plafonului și un acces în criptă aproape complet prăbușit. Intervențiile au presupus centuri metalice, injectări cu mortar în zidăria istorică și lucrări de consolidare a fundațiilor.
Voluntarii explică ce înseamnă să participe la aceste operațiuni și să învețe direct de la coordonatori și meșteri. „Chiar dacă e și un șantier, e o școală de vară în care trebuie să înveți practic cum e fiecare element din procesul acesta de restaurare și de conservare a unei clădiri”, spune unul dintre ei. Implicarea lor continuă și dincolo de șantier, prin evenimente și strângeri de fonduri.
Casa parohială unitariană, baza de lucru a voluntarilor
Casa parohială unitariană nr. 391 oferă infrastructura de care aceste intervenții au nevoie. Reconstruită în 1933 peste o pivniță boltită mai veche și recuperată prin campanii succesive de lucrări, clădirea găzduiește voluntarii, mesele comune, prezentările și instructajele. Aici se organizează echipele care lucrează în centrul istoric și în alte zone ale localității. La întoarcerea în tabără, unii își lasă bagajele și merg direct la Capolna, să vadă ce s-a mai făcut.
Un nou adăpost pentru piesele romane
La Muzeul Mineritului, o construcție metalică improvizată s-a prăbușit sub greutatea zăpezii peste piesele pe care trebuia să le protejeze. Refacerea lapidariumului a presupus mutarea atentă a monumentelor din piatră, cu ajutorul unei echipe de restauratori și al unor sisteme de ridicare, apoi construirea unei structuri de lemn cu acoperiș verde. Colecția cuprinde 45 de piese romane, între care stele funerare, altare de cult și fragmente arhitecturale. Lucrările finalizate în 2022 au inclus conservarea pieselor și amenajarea expunerii.
Episodul discută și limitele efortului voluntar, precum nevoia de infrastructură, de activități economice și de sprijin public pentru ca locurile restaurate să rămână folosite. Seria documentară face parte din proiectul cultural „Cine ascultă o casă?” ediția a V-a, derulat de Asociația Human Made Art prin platforma Cronicari Digitali.
