Bătălia de la Maraton: victoria care a salvat Grecia antică
În anul 490 î.Hr., Imperiul Persan, aflat sub conducerea regelui Darius cel Mare, se întindea de la India până la Marea Egee. Darius își îndrepta atenția spre orașele-stat grecești, încă independente, iar prima sa tentativă de invazie eșuase cu doi ani înainte, când flota sa fusese distrusă de o furtună în dreptul Muntelui Athos.
De această dată, regele persan conta pe un sprijin intern important: familia Alcemeonide din Atena, care în secret favoriza o victorie persană, sperând să-și recâștige astfel puterea politică. Planul era ca armata ateniană să fie îndepărtată din oraș, pentru ca Atena să cadă în urma unei insurecții, nu a unei invazii costisitoare.
În septembrie 490 î.Hr., Darius a debarcat cu o armată de 150.000 de oameni în Golful Maraton, situat la aproximativ 42 de kilometri nord-est de Atena. Atenienii au trimis de urgență un mesager, pe Feidipide, să ceară ajutorul spartanilor. Deși acesta a străbătut aproape 250 de kilometri în mai puțin de două zile, misiunea a eșuat: spartanii nu puteau porni la luptă înainte de încheierea unor festivaluri religioase, care mai țineau zece zile.
Atenienii au fost nevoiți să înfrunte singuri perșii. La mijlocul lunii septembrie, 10.000 de atenieni, printre care și poetul Eschil, au ajuns la Maraton. Timp de opt zile, cele două armate s-au confruntat indirect: atenienii se temeau de forța militară persană, iar perșii așteptau vestea că familia Alcemeonide răsturnase guvernul odată ce armata greacă părăsise Atena.
Pe 21 septembrie, comandantul grec Miltiade a observat că perșii își reîmbarcau cavaleria, probabil pregătind un atac direct asupra Atenei. A aflat, de asemenea, că se apropiau întăriri în sprijinul perșilor. A ales acel moment pentru a lovi.
Infanteria ateniană a atacat și a fost imediat supusă contraatacului primei linii persane. Centrul grecilor s-a retras sub forța atacului, iar perșii au înaintat, convinși că adversarii bateau în retragere. Atunci, Miltiade a adus cele două aripi întărite într-o dublă învăluire, zdrobind flancurile perșilor. Rezultatul a fost un masacru: grecii au pierdut doar 192 de oameni, în timp ce perșii au avut 6.400 de morți pe câmpia de la Maraton. Restul armatei persane a fugit către corăbii și s-a îndreptat spre patrie.
Odată amenințarea persană respinsă, rămânea întrebarea privind revolta din oraș. Știind că familia Alcemeonide nu ar fi putut acționa fără sprijinul militar al perșilor, grecii au trimis imediat un mesager — unii spun că tot Feidipide — să anunțe marea victorie. Fără să se oprească pentru odihnă sau să bea apă, mesagerul a alergat aproape 42 de kilometri între Maraton și Atena, a anunțat triumful atenienilor și apoi a căzut mort de extenuare.
După aproape două milenii și jumătate, grecii au comemorat această cursă legendară prin instituirea probei de alergare de 42 de kilometri a „maratonului” la olimpiada din 1896, ținută la Atena. Cum se și cuvenea, proba a fost câștigată în două ore, 58 de minute și 50 de secunde de un grec, Spyridon Louis.
