Decalog duhovnicesc la prăznuirea Sfântului Cuvios Dimitrie din Basarabi
Cu prilejul prăznuirii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, cinstit ca tămăduitor de boli, izvorâtor de binefaceri și ocrotitor în vremuri grele, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a alcătuit un Decalog adresat credincioșilor. Acesta propune ca repere pentru urcușul duhovnicesc credința, smerenia, jertfirea de sine și râvna în împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu, virtuți prin care s-a distins Cuviosul Dimitrie.
Îndemnurile sunt formulate ca o suită de pilde de viețuire creștină. Credincioșii sunt chemați să fie pildă de aleasă viețuire duhovnicească pentru obștea din care fac parte, indiferent de poziția socială pe care o au, și să îmbrace haina smereniei, fără a căuta să fie văzuți sau lăudați de oameni, asemenea Cuviosului Dimitrie, care a ales comuniunea cu Dumnezeu și cu sfinții Lui.
Un alt îndemn privește încredințarea sufletului în mâinile Ziditorului, cu nădejde și cu lăsarea de a fi călăuziți de purtarea Sa de grijă, sub ocrotirea nevăzută a îngerilor. Totodată, credincioșii sunt invitați să contemple frumusețile lumii create, căci prin ele pot descoperi tot mai mult înțelepciunea și iubirea Făcătorului lumii văzute și nevăzute.
Decalogul îndeamnă la împlinirea învățăturilor Sfintelor Scripturi și ale Sfinților Părinți, lăsând cuvântul lui Dumnezeu să rodească dragoste față de Cel Care i-a zidit pe oameni și față de semeni. De asemenea, e îndemnul de a căuta liniștea sufletului prin încredințarea prezenței și lucrării lui Dumnezeu în viață, fără ca îndoielile și temerile să slăbească nădejdea.
Credincioșii sunt chemați să trăiască simplu și smerit, rămânând neclintiți în credința în Preasfânta Treime și statornici în iubirea față de semeni, după pilda sfinților. Viața întreagă este văzută ca o cale de comuniune cu Dumnezeu, prin post și rugăciune, prin Spovedanie și Sfânta Împărtășanie.
Îndemnurile finale privesc jertfirea pentru Hristos și asumarea crucii, fiindcă dăruirea de sine este o mărturie vie a iubirii față de Dumnezeu și față de semeni. Încheierea Decalogului cheamă la închinarea vieții slujirii celui care este Izvorul binelui, prin credință lucrătoare în fapte bune și prin căutarea necontenită a Împărăției cerurilor.
