Mănăstirea din Ițcani, între renaștere duhovnicească și lucrări neterminate
Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Ițcani, una dintre vechile vetre monahale ale Sucevei, traversează o etapă nouă, marcată de venirea protosinghelului Serafim Tofan Bulgaru în scaunul stărețesc, în septembrie 2026. Schimbarea nu este una spectaculoasă, produsă peste noapte, ci se observă în atmosfera din biserică, în felul în care oamenii se adună la rugăciune și în energia cu care sunt duse mai departe lucrările începute.
Noul stareț preia conducerea așezământului într-un moment în care responsabilitatea are două dimensiuni esențiale: viața duhovnicească și continuarea unor lucrări materiale de amploare. Clădirile aflate în diferite stadii de execuție arată că proiectele sunt ample, iar drumul până la finalizare este încă lung. Sunt necesare instalații, finisaje și amenajări, iar resursele financiare sunt limitate în raport cu nevoile.
Viața liturgică, oglinda unei comunități vii
Primul lucru care atrage atenția este viața liturgică. Slujbele săvârșite în sobor, prin împreună-slujirea preoților, oferă bisericii o frumusețe aparte, iar rânduiala liturgică și vocile care se unesc în rugăciune creează o atmosferă în care comuniunea devine vizibilă. Preoții par implicați, au un rol bine conturat și se simt utili în viața mănăstirii.
Un alt semn al schimbării se observă la strană. Vechea formulă a fost înlocuită de o echipă de cântăreți bisericești cu experiență, alături de care se află doi elevi seminariști aflați în etapa formării teologice. Experiența celor care cunosc rânduiala cântării se întâlnește cu energia și dorința de învățare a celor tineri.
O istorie de peste șase secole
Cunoscută în vechime drept Mănăstirea lui Iațco, așezământul este atestat documentar din anul 1395. În 1639, în timpul domniei lui Vasile Lupu, călugărița Nazaria și fiica sa, Anghelina, au ridicat o nouă biserică. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în 1775, mănăstirea a fost desființată în 1776, iar biserica a devenit lăcaș parohial, viața monahală fiind întreruptă pentru mai bine de două secole.
În 2021, la inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, s-a hotărât restabilirea vieții monahale la Ițcani. În martie 2022, protosinghelul Justinian Săvescu a fost instalat ca stareț, iar în septembrie 2026 ascultarea de stareț a fost preluată de protosinghelul Serafim Tofan Bulgaru.
Un apel pentru sprijinirea lucrărilor
Mesajul care însoțește apelul părintelui stareț pentru sprijinirea lucrărilor este „Nu cer pentru mine, ci pentru Casa lui Dumnezeu!”. Continuarea construcțiilor presupune resurse pe care comunitatea monahală nu le poate asigura întotdeauna prin propriile mijloace. Sprijinul celor care pot contribui devine esențial, fie prin donații, fie prin materiale de construcție sau servicii.
O mănăstire nu este proprietatea sufletească a unui singur om, ci un loc de rugăciune pentru întreaga comunitate și o moștenire pe care generațiile de astăzi au datoria să o transmită mai departe. Cu puținul de la mulți, se pot ridica lucruri mari.
