Revoluția americană se încheie cu o victorie la Yorktown (1781)
Pe 19 octombrie 1781, generalul britanic Cornwallis s-a predat la Yorktown, Virginia, împreună cu cei aproximativ 8.000 de soldați aflați sub comanda sa, în fața generalului George Washington și a armatei aliate americano-franceze. Predarea a pus capăt marilor operațiuni militare din timpul Războiului American de Independență.
Victoria a fost rezultatul unei campanii coordonate pe uscat și pe mare, desfășurată de forțele americane și franceze, considerată un model de sincronizare și cooperare militară. Timp de șase ani de război în America, britanicii beneficiaseră constant de avantajul controlului asupra mării, însă pentru scurt timp rebelii au avut o ocazie strategică pe plan naval.
Aflat cu armata în jurul orașului New York, Washington a primit vestea că amiralul francez de Grasse și flota sa din Indiile de Vest se îndreaptă spre nord, către Chesapeake Bay, unde urmau să fie disponibili pentru operațiuni la mijlocul lunii octombrie. Prezența flotei franceze în acea poziție putea întrerupe comunicațiile dintre armatele britanice din Virginia și New York, făcând armata din sud vulnerabilă la blocade și atacuri.
Washington a plecat în marș forțat spre sud, însoțit de o armată franceză condusă de generalul Rochambeau. La mijlocul lunii septembrie, în Virginia, aliații s-au întâlnit cu o altă armată americană, sub comanda generalului Lafayette. Flota franceză, care avea la bord 3.000 de soldați și artilerie de asediu, ajunsese deja la Chesapeake Bay, unde pusese pe fugă o flotă britanică.
Pe 28 septembrie, cu o armată de 17.000 de oameni, dintre care jumătate erau francezi, Washington a început asediul orașului Yorktown. Cornwallis a recunoscut că poziția sa era fără speranță și, pe 17 octombrie, a cerut armistițiul. Astfel, americanii, cu sprijinul crucial al aliaților francezi, au învins cea mai puternică armată a lumii.
Legenda spune că soldații britanici au mărșăluit afară din Yorktown, pentru a-și depune armele, pe acordurile unui cântec cu versuri precum: „Dacă poneii ar călări oameni și iarba ar paște vacile, iar pisicile ar fi vânate prin găuri de șoareci… Dacă primăvara ar fi vară și vara, primăvară, atunci toată lumea ar fi cu susul în jos”.
