Sfântul Francisc de Assisi: moartea unui mistic care a schimbat Biserica
În urmă cu aproape opt secole, pe 3 octombrie 1226, cel mai cunoscut cetățean al orașului medieval Assisi, aflat printre dealurile Umbriei, își dădea ultima suflare la mănăstirea Porziuncola, la vârsta de 44 de ani. Francisc era deja recunoscut ca sfânt pentru pietatea sa, pentru vindecările miraculoase pe care le înfăptuise și pentru că întemeiase Ordinul Franciscan pentru bărbați și Ordinul Sărmanelor Clarise pentru femei.
În ciuda devotamentului total pentru Dumnezeu și Biserică, Francisc a fost unul dintre cei mai iubiți sfinți tocmai datorită dragostei sale pentru animale, pe care le numea „frați” și „surori”. La 42 de ani, Francisc a avut o viziune impresionantă, descrisă de Sfântul Bonaventura, lider al ordinului în secolul al XIII-lea: „Așa cum stătea deasupra lui, el a văzut că era un bărbat și, totodată, încă un serafim cu șase aripi; brațele i s-au întins și picioarele i s-au lipit, iar corpul său a fost fixat pe o cruce”. După dispariția serafimului, Francisc și-a descoperit stigmatele pe corp.
Ulterior, a orbit aproape complet, probabil în urma unei infecții contractate într-o călătorie anterioară în Orientul Mijlociu. Francisc a fost un mistic care a iubit viața, dar a urât proprietatea, atât de mult încât, în ultimele sale ore, le-a cerut franciscanilor, colegii lui, să-l așeze pe pământul gol să moară. Știind că sfârșitul era aproape, a spus: „Bine ai venit, soră moarte”.
A fost atât de venerat încât doar doi ani mai târziu a fost sanctificat, iar după numai 27 de ani de la decesul său, maiestuoasa catedrală din Assisi, construită în onoarea sa, a fost sfințită.
