Bătălia de la Poitiers: Prințul Negru îl capturează pe regele Franței
În această zi de septembrie, în urmă cu 670 de ani, Războiul de o Sută de Ani consemna una dintre cele mai dramatice înfrângeri ale Franței. La începutul lunii septembrie 1356, moștenitorul tronului englez, Eduard, cunoscut drept Prințul Negru, a condus o armată de aproximativ 7.000 de oameni într-o incursiune în afara zidurilor orașului Bordeaux, aflat sub control englez.
Curând, Prințul Negru s-a trezit urmărit de regele Ioan al II-lea al Franței, care se afla în fruntea unor trupe mult mai numeroase. Cele două armate s-au confruntat pentru scurt timp în data de 17 septembrie, însă au stabilit un armistițiu pentru ziua următoare, o duminică.
Această zi de odihnă i-a oferit Prințului Negru răgazul necesar să-și organizeze armata pe un teren mlăștinos, acolo unde se întâlnesc râurile Clain și Miosson, în apropierea orașului Poitiers.
Cu zece ani mai înainte, la Crécy, francezii se treziseră într-o situație foarte asemănătoare – depășindu-și numeric adversarii, dar înglodați într-o mlaștină care nu le oferea un teren sigur cailor lor de război. Lipsa de disciplină și precizia arcurilor lungi ale englezilor îi distruseseră pe francezi atunci, la fel cum s-a întâmplat și în această zi, la Poitiers.
Francezii au atacat în mai multe rânduri, de fiecare dată pierzând zeci de cavaleri sub tirul mortal al săgeților englezilor. Când au forțat și mai mult înaintarea, caii lor s-au împotmolit în mlaștină, iar pedestrașii englezi i-au tras repede jos de pe cai, omorându-i apoi fără să întâmpine rezistență.
Poitiers a fost un dezastru teribil pentru francezi pentru că regele Ioan, cuprins de un avânt donquijotesc, a condus ultima șarjă împotriva englezilor, fiind capturat și dus la Londra, unde a rămas timp de patru ani într-un prizonierat de lux.
La momentul respectiv, poate că această bătălie a părut decisivă, dar în realitate a fost vorba doar de o altă etapă a unui război aparent fără sfârșit, care a continuat timp de încă 97 de ani.
