Lovitura de stat a lui Napoleon Bonaparte din 1799
În Franța revoluționară, pe 18 Brumar, anul VIII, a avut loc prima zi a loviturii de stat conduse de Napoleon Bonaparte. Proaspăt întors din campania din Egipt, Bonaparte era considerat erou național. Susținut de câțiva membri influenți ai guvernului, printre care Talleyrand, el și-a îmbrăcat cea mai strălucitoare uniformă de general – pantaloni albi, redingotă albastră cu revere brodate cu auriu și o eșarfă în culorile roșu, alb și albastru la talie – și a defilat pe străzile Parisului în uralele mulțimii.
Napoleon a intrat apoi în Grădinile Tuileries pentru a jura credință Consiliului Bătrânilor, una dintre camerele guvernului, și a trimis rapid 300 de soldați pentru a „proteja” cealaltă cameră, Consiliul celor Cinci Sute. A doua zi, Bonaparte a luat cuvântul în fața celor două grupuri, însă Consiliul celor Cinci Sute s-a întors împotriva lui cu înverșunare. Palid și începând să se bâlbâie, Napoleon a trebuit să fie scos din cameră de patru soldați.
Nereușind să își impună voința prin vorbe, Bonaparte a recurs la forță. Soldații săi au intrat în Orangerie, forțându-i pe cei 500 de membri să fugă pe ferestre. În seara zilei de 10 noiembrie, Napoleon a fost declarat Prim Consul, iar guvernarea republicană cunoscută sub numele de Directorat a luat sfârșit. Din acea zi și până la abdicare, Bonaparte a deținut puterea supremă în Franța.
Cu șase ani înainte, guvernul revoluționar abolise proslăvirea lui Dumnezeu, iar din acea zi aniversară se găsise un înlocuitor.
Tot pe 9 noiembrie au mai avut loc evenimente importante de-a lungul istoriei: în 1918, Kaiserul Germaniei, Wilhelm, a abdicat și a fugit în Olanda; în 1925, Adolf Hitler a înființat SS (Schutzstaffel sau „Corpul de protecție”), cu rolul de gardă de corp personală; iar în 1965 a fost abolită pedeapsa capitală în Marea Britanie.
